minciunit
MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MINCIUNÍ, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobișnuit) A minți, a înșela. A minciunii lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
minciuní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 să minciuneáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
minciuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. minciuneáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
MINCIUNÍ vb. v. minți.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A MINCIUNÍ ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună
- sursa: NODEX 2002
- permalink
minciuni vb. v. MINȚI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink