migrare

MIGRÁ, migrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre populații) A se deplasa în masă dintr-o regiune în alta, dintr-o țară în alta. ♦ (Despre animale, mai ales despre păsări și pești) A se muta în masă din unele ținuturi în altele, în anumite epoci ale anului, în vederea reproducerii, în căutarea unor condiții mai bune de trai etc. 2. P. anal. (Despre particule) A se deplasa într-o anumită direcție, sub acțiunea unei diferențe de concentrație sau a altor factori. – Din migrație (derivat regresiv).

MIGRÁRE, migrări, s. f. Acțiunea de a migra și rezultatul ei; migrațiune. – V. migra.

MIGRÁ, migrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre populații) A se deplasa în masă dintr-o regiune în alta, dintr-o țară în alta. ♦ (Despre animale, mai ales despre păsări și pești) A se muta în masă din unele ținuturi în altele, în anumite epoci ale anului, în vederea reproducerii, în căutarea unor condiții mai bune de trai etc. 2. P. anal. (Despre particule) A se deplasa într-o anumită direcție, sub acțiunea unei diferențe de concentrație sau a altor factori. – Din migrație (derivat regresiv).

MIGRÁRE, migrări, s. f. Acțiunea de a migra și rezultatul ei; migrațiune. – V. migra.

MIGRÁ, migrez, vb. I. Intranz. (Livresc) A se deplasa dintr-un loc în altul; a se muta în masă dintr-o regiune în alta, dintr-o țară în alta. V. pribegi, peregrina.

MIGRÁRE, migrări, s. f. (Livresc) Acțiunea de a migra; migratiune. (Fig.) Stagiunea migrării actorilor se sfîrșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. CARAGIALE, M. S. 7.

migrá (a ~) (mi-gra) vb., ind. prez. 3 migreáză

migráre (mi-gra-) s. f., g.-d. art. migrắrii; pl. migrắri

migrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. migréz, 3 sg. și pl. migreáză

migráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. migrării; pl. migrări

MIGRÁ vb. (înv.) a se clăti. (Triburi care ~.)

MIGRÁRE s. v. migrațiune.

MIGRÁ vb. I. intr. 1. (Liv.) A se deplasa, a se muta în masă dintr-un loc în altul. 2. (Fiz.; despre particule) A se deplasa într-o anumită direcție sub acțiunea a diferiți factori. [< lat. migrare].

MIGRÁRE s.f. Acțiunea de a migra și rezultatul ei; migrațiune. [< migra].

MIGRÁ vb. intr. 1. (despre triburi, popoare) a se deplasa în masă de pe un teritoriu pe altul, dintr-o țară în alta. 2. (despre unele animale, păsări) a se deplasa în masă dintr-un loc în altul, în anumite epoci ale anului. 3. (fiz.; despre particule) a se deplasa într-o anumită direcție sub acțiunea a diferiți factori. (< fr. migrer, lat. migrare)

A MIGRÁ ~éz intranz. 1) (despre colectivități) A se deplasa dintr-o regiune sau dintr-o țară în alta (pentru a căuta condiții prielnice de trai). 2) (despre animale, păsări sau pești) A se deplasa periodic în masă dintr-un loc în altul. /Din migrație

MIGRA vb. (înv.) a se clăti. (Triburi care ~.)

MIGRARE s. migrație. (~ păsărilor.)

ORGANIZAȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU MIGRARE (O.I.M.; în engl.: Internațional Organisation for Migration – I.O.M.), organizație umanitară, nonpolitică, cu sediul la Geneva (Elveția), fondată în 1951, în scopul acordării de asistență guvernelor țărilor membre în rezolvarea problemelor legate de migrare, încurajării dezvoltării sociale și economice prin migrare, asigurării bunăstării migranților și respectarea demnității lor umane. Are 60 de state membre, iar alte 50 au statut de observator.