meritos

MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.

MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritós, -oásă adj.] – Merit + suf. -os.

MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.

MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritós, -oásă adj.] – Merit + suf. -os.

MERITÓS, -OÁSĂ, meritoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care are merite; valoros. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I 243. – Variantă: merituós, -oásă adj.

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. V. meritos.

merituós (-tu-os) adj. m., pl. merituóși; f. merituoásă, pl. merituoáse

merituós adj. m. (sil. -tu-os), pl. merituóși; f. sg. merituoásă, pl. merituoáse^[1]

MERITÓS adj. 1. v. lăudabil. 2. v. meritoriu.^[1]

MERITÓS, -OÁSĂ adj. v. merituos.

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron. -tu-os, var. meritos, -oasă adj. / < merit + -(u)os].

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)

MERITUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; meritoriu. [Sil. -tu-os] /merit + suf. ~os^[1]

meritos a. care are merite.

*meritós, -oásă adj. (d. merit s. n.). Plin de merit, vorbind de persoane: un tînăr meritos.

MERITOS adj. 1. lăudabil, meritoriu. (O inițiativă ~.) 2. meritoriu, valoros. (Lucrare ~.)