mecăi

MECĂÍ, mécăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre, rar despre iepuri; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Ir.; despre oameni) A vorbi sau a cânta cu voce tremurată. – Formație onomatopeică.

MECĂÍ, mécăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre, rar despre iepuri; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Ir.; despre oameni) A vorbi sau a cânta cu voce tremurată. – Formație onomatopeică.

MECĂÍ, mécăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre, mai rar despre iepuri) A scoate strigăte caracteristice. ♦ Fig. (Ironic; despre oameni) A vorbi sau a cînta cu voce tremurată.

mecăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mécăie, imperf. 3 sg. mecăiá; conj. prez. 3 să mécăie

mecăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. mécăie, imperf. 3 sg. mecăiá

A MECĂÍ pers. 3 mécăie intranz. (despre capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a mehăi. /Onomat.