matisare

MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A finisa o țesătură de mătase artificială pentru a-i micșora luciul. – Din matisare (derivat regresiv).

MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage.

MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A finisa o țesătură de mătase artificială pentru a-i micșora luciul. – Din matisare (derivat regresiv).

MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage.

MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A împreuna două cabluri, două parîme etc. fără a le înnoda, petrecînd șuvițele care le compun unele prin altele.

matisá (a ~) (a finisa) vb., ind. prez. 3 matiseáză

matisáre (finisare) s. f., g.-d. art. matisắrii; pl. matisắri

matisá vb., ind. prez. 1 sg. matiséz, 3 sg. și pl. matiseáză

matisáre (electr., pisc., text.) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări

MATISÁ vb. I. tr. 1. A împreuna două frânghii, două cabluri etc. prin împletirea firelor care le compun; matisi. 2. (Text.) A finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră spre a le micșora luciul. [Cf. fr. matir].

MATISÁRE s.f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei; matisire. [După fr. matissage].

MATISÁ vb. tr. 1. a împreuna două frânghii, cabluri prin împletirea firelor care le compun. 2. a finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră prin micșorarea luciului. (după fr. matir)

MATISÁRE (< matisa) s. f. Operație de finisare a țesăturilor de mătase artificială prin care li se atenuează luciul.