masticare

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca¹ alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica.

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca¹ alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica.

*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză

masticá vb., ind. prez. 1 sg. mastichéz, 3 sg. și pl. masticheáză

masticáre s. f., g.-d. art. masticării

MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].

MASTICÁRE s.f. 1. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. 2. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. [< mastica].

MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)

MASTICÁRE s. f. 1. acțiunea de a mastica; masticație. 2. operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. (< mastica)

MASTICÁRE (< mastica, verb rar folosit) s. f. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate, în scopul micșorării vâscozității, prin ruperea și aglomerarea moleculelor cu catene lungi, astfel încât la sfârșit să poată fi tras în foi.