marfar

MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.

MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.

MĂRFÁR s. n. v. marfar.

MARFÁR s. n. v. mărfar.

MĂRFÁR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.

MARFÁR s. n. v. mărfar.

MĂRFÁR, mărfare, s. n. (Și în forma marfar) Tren de marfă. Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două marfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II 211. – Variantă: marfár s. n.

marfár (tren) s. n., pl. marfáre

mărfár s. n., pl. mărfáre

MĂRFÁR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar

mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.

mărfár n., pl. e. Fam. Tren de marfă.