manipulare

MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. ♦ Fig. A influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități. – Din fr. manipuler.

MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. ♦ Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. – V. manipula.

MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. – Din fr. manipuler.

MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. – V. manipula.

MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mînui. A manipula un mecanism. A manipula bani.

MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula. Cheltuieli de circulație și manipulare.

manipulá (a ~) vb., ind. prez. 3 manipuleáză

manipuláre s. f., g.-d. art. manipulắrii; pl. manipulắri

manipulá vb., ind. prez. 1 sg. manipuléz, 3 sg. și pl. manipuleáză

manipuláre s. f., g.-d. art. manipulării; pl. manipulări

MANIPULÁ vb. v. manevra.

MANIPULÁRE s. v. manevrare.

MANIPULÁRE s.f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; manipulație; manevrare. [< manipula].

MANIPULÁ vb. tr. 1. a mânui, a manevra. 2. a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive. (< fr. manipuler)

A MANIPULÁ ~éz tranz. 1) (aparate, mecanisme) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manevra. 2) A aranja cu grijă în vederea executării unor experiențe sau operații tehnice, științifice sau medicale. /<fr. manipuler

manipulà v. 1. a opera cu mâna asupra substanțelor chimice; 2. a administra: a manipula bani publici.

*manipuléz v. tr. (d. manipul; fr. manipuler, it. manipolare). Mînuĭesc, umblu cu: a manipula un vagon de tranvaĭ, medicamente, banĭ, scrisorĭ (la poștă).

MANIPULA vb. a manevra, a mînui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)

MANIPULARE s. manevrare, manevră, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

manipulá vb. I A exercita dominație psihologică sau politică asupra unui individ sau asupra unui grup ◊ „Unul dintre sloganurile acestei perioade postpseudoinsurecționale este: sunt manipulat [...]” Mesager 612 IV 90 p. 3. ◊ „[Cheyenne] susține că tatăl său, Marlon Brando, prin tehnicile voodoo i-a manipulat fratele pentru a-i ucide iubitul.” R.l. 13 VII 93 p. 11. ◊ „Televiziunea și radioul nu se mărginesc să manipuleze opinia (îndeosebi politică), dar periclitează limba națională.” R.lit. 35/93 p. 1 (din fr. manipuler; v. Guțu-Romalo în Hyperion III/93 p. 248)

manipuláre genétică sint. s. (biol.) Acțiunea de provocare a unei mutații genetice ◊ „Un cercetător canadian [...] a întreprins o serie de cercetări privind manipularea genetică asupra puilor de găină în scopul accelerării creșterii [...]” R.l. 1 II 86 p. 6 (cf. fr. manipulation génétique)