manioc

MANIÓC s. m. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca (Manihot esculenta); p. ext. tapiocă. [Pr.: -ni-oc] – Din fr. manioc.

MANIÓC s. m. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca (Manihot esculenta); p. ext. tapiocă. [Pr.: -ni-oc] – Din fr. manioc.

MANIÓC s. m. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage o făină hrănitoare (Manihot utilissima); p. ext. făina extrasă din tuberculele acestei plante.

manióc (-ni-oc) s. m.

manióc s. m. (sil. -ni-oc), pl. manióci

MANIÓC s.m. Arbust tropical cu rădăcina în formă de tubercul, din care se extrage o făină hrănitoare; (p. ext.) făină extrasă din această plantă. [Pron. -ni-oc. / < fr. manioc, cf. sp., port. manioca].

MANIÓC s. m. arbust tropical cu rădăcina tubercul, din care se prepară o făină bogată în amidon (tapioca). (< fr. manioc)

MANIÓC m. Plantă exotică din ai cărei tuberculi se extrage tapioca. /<fr. manioc

manioc m. arbust din America: fecula din rădăcina sa servă la facerea tapiocei (Jatropha manihot).

*manióc m. (fr. manioc, sp. pg. mandioca, cuv. luat din limbile americane). Un gen de eŭforbiacee din care fac parte niște marĭ ĭerburĭ din America și a căror rădăcină, curățată de un principiŭ veninos pe care-l conține, dă o făină din care se face o pîne numită de Spaniolĭ cazabe și o feculă numită tapioca. V. tapioca.

Manioc v. Manuel IV 9.