keloid

cheloíd sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr chéloïde] Tumoare a pielii, cu aspect fibros alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice.

CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde.

CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde.

cheloíd s. n., pl. cheloíde

cheloíd s. n., pl. cheloíde

CHELOÍD s.n. (Med.) Tumoare benignă a pielii, fibroasă, alungită, care apare adesea pe locul unei cicatrice. [Pron. -lo-id. / < fr. cheloïde, cf. gr. chele – clește, eidos – formă].

CHELOÍD s. n. tumoare benignă a pielii, fibroasă, alungită, pe locul unei cicatrice. (< fr. chéloïde)

CHELOÍD ~e n. Formație fibroasă a pielii, care apare pe locul unei cicatrici. [Sil. -lo-id] /<fr. chéloïde

keloíd s. n., pl. keloíde

CHELOID (< fr. {i}; {s} gr. khele „gheară” + eidos „aspect”) 1. Leziune cutanată circumscrisă, caracterizată prin plăci albicioase sau gălbui, înconjurate de un halo vînăt. 2. Masă elastică de țesut conjunctiv de culoare roșie-vineție, care apare în dermă și în țesutul subcutanat adiacent, pe locul unei cicatrice.

CHELO-₁ (KELO-) „tumoare, hernie”. ◊ gr. kele „umflătură, cocoașă” > fr. kélo-, engl. id., germ. id. > rom. chelo-. și kelo- □ ~id (keloid) (v. -id), s. n., formațiune tumorală benignă, dezvoltată pe pielea care a avut o leziune; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a inelului herniar.^[1]