jigodie

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. 1. Boală molipsitoare, gravă, a cîinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, prin atrofie musculară etc. și care se termină de obicei cu moartea animalului. Tremuri ca un cățel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt o javră mai antipatică și mai scîrboasă. CARAGIALE, O. II 267. 2. Cîine slab, prăpădit, bolnav; jiganie, javră, potaie. ♦ Dihanie, lighioană, animal. Toate jigodiile Cîte-n baltă le vedea Pe toate că le prindea. MARIAN, S. 259.

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigódie s. f. (sil. -di-e), art. jigódia (sil. -di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (sil. -di-i-)

JIGÓDIE s. v. javră.

JIGÓDIE s. v. boala lui carré.

JIGÓDIE ~i f. 1) Boală infecțioasă a câinilor tineri, de cele mai multe ori letală, manifestată prin atrofia mușchilor și tulburări generale. 2) pop. fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; javră; jigăraie; potaie; cotarlă. 3) fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jivină; jiganie; lighioană. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

jigodie f. 1. jigăraie; 2. fig. lichea. [Origină necunoscută].

jigódie f. (rudă cu jig, jeg). O boală a cînilor (numită și jabă), caracterizată pin căldură, tuse și tristeță. Fig. Iron. Javră, jigăraĭe, cîne prost. Om pîrlit, păcătos.

jigodie s. v. BOALA LUI CARRE.

JIGODIE s. cotarlă, javră, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)

jigodie, jigodii s. f. (peior.) om lipsit de caracter.

jigodie penală expr. (deț.) om care nu se ține de cuvânt / care nu-și respectă angajamentele.