Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru jigodie

JIG├ôDIE, jigodii, s. f. Boal─â infec╚Ťioas─â, de natur─â virotic─â, a c├óinilor tineri, care se manifest─â prin tulbur─âri generale, atrofia mu╚Öchilor etc. (╚Öi se termin─â cu moartea animalului). ÔÖŽ C├óine jig─ârit; potaie, javr─â, jig─âraie. ÔÖŽ P. ext. Animal, lighioan─â, jiganie. ÔÇô Cf. magh. zsigora.
JIG├ôDIE, jigodii, s. f. Boal─â infec╚Ťioas─â, de natur─â virotic─â, a c├óinilor tineri, care se manifest─â prin tulbur─âri generale, atrofia mu╚Öchilor etc. (╚Öi se termin─â cu moartea animalului). ÔÖŽ C├óine jig─ârit; potaie, javr─â, jig─âraie. ÔÖŽ P. ext. Animal, lighioan─â, jiganie. ÔÇô Cf. magh. zsigora.
JIG├ôDIE, jigodii, s. f. 1. Boal─â molipsitoare, grav─â, a c├«inilor tineri, care se manifest─â prin tulbur─âri generale, prin atrofie muscular─â etc. ╚Öi care se termin─â de obicei cu moartea animalului. Tremuri ca un c─â╚Ťel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic ├«n g├«ndul meu. N-am v─âzut de c├«nd s├«nt o javr─â mai antipatic─â ╚Öi mai sc├«rboas─â. CARAGIALE, O. II 267. 2. C├«ine slab, pr─âp─âdit, bolnav; jiganie, javr─â, potaie. ÔÖŽ Dihanie, lighioan─â, animal. Toate jigodiile C├«te-n balt─â le vedea Pe toate c─â le prindea. MARIAN, S. 259.
jig├│die (-di-e) s. f., art. jig├│dia (-di-a), g.-d. art. jig├│diei; pl. jig├│dii, art. jig├│diile (-di-i-)
jig├│die s. f. (sil. -di-e), art. jig├│dia (sil. -di-a), g.-d. art. jig├│diei; pl. jig├│dii, art. jig├│diile (sil. -di-i-)
JIGÓDIE s. v. javră.
JIG├ôDIE s. v. boala lui carr├ę.
JIG├ôDIE ~i f. 1) Boal─â infec╚Ťioas─â a c├óinilor tineri, de cele mai multe ori letal─â, manifestat─â prin atrofia mu╚Öchilor ╚Öi tulbur─âri generale. 2) pop. fam. C├óine jig─ârit, care treze╚Öte mil─â ╚Öi repulsie; javr─â; jig─âraie; potaie; cotarl─â. 3) fam. Animal s─âlbatic (fioros); dihanie; jivin─â; jiganie; lighioan─â. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora
jigodie f. 1. jig─âraie; 2. fig. lichea. [Origin─â necunoscut─â].
jig├│die f. (rud─â cu jig, jeg). O boal─â a c├«nilor (numit─â ╚Öi jab─â), caracterizat─â pin c─âldur─â, tuse ╚Öi triste╚Ť─â. Fig. Iron. Javr─â, jig─âra─şe, c├«ne prost. Om p├«rlit, p─âc─âtos.
jigodie s. v. BOALA LUI CARRE.
JIGODIE s. cotarlă, javră, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)
jigodie, jigodii s. f. (peior.) om lipsit de caracter.
jigodie penal─â expr. (de╚Ť.) om care nu se ╚Ťine de cuv├ónt / care nu-╚Öi respect─â angajamentele.

Jigodie dex online | sinonim

Jigodie definitie

Intrare: jigodie
jigodie substantiv feminin
  • silabisire: ji-go-di-e