irigare

IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: iríghez] – Din fr. irriguer, lat. irrigare.^[1]

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.

IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.

IRIGÁ, irighez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A uda în mod artificial, printr-un sistem de canale, spre a-i mări fertilitatea. (Refl. pas.) Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga. Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în masă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări, Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43.

!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă

irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri

irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. și pl. irigheáză/irígă

irigáre s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări

IRIGÁRE s. v. irigație.

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].

IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [< iriga].

IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)

A IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare

irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.

*iríg și irighéz, a -gá v. tr. (lat. írrigo, -áre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de cîmpiĭ, livezĭ ș. a. udate pin canale orĭ țevĭ. Med. (Rar). Spăl o rană.

IRIGARE s. irigație. (~ unui teren.)