Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru irigare

IRIG├ü, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucr─âri de iriga╚Ťii pe un teren arabil. ÔÖŽ (Despre s├ónge) A circula ├«ntr-un organism, ├«ntr-un organ, ├«ntr-un ╚Ťesut. [Prez. ind. ╚Öi: ir├şghez] ÔÇô Din fr. irriguer, lat. irrigare.[1]
IRIG├üRE, irig─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a iriga ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. iriga.
IRIG├ü, irigh├ęz (ir├şg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucr─âri de iriga╚Ťii pe un teren arabil. ÔÖŽ (Despre s├ónge) A circula ├«ntr-un organism, ├«ntr-un organ, ├«ntr-un ╚Ťesut. ÔÇô Din fr. irriguer, lat. irrigare.
IRIG├üRE, irig─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a iriga ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. iriga.
IRIG├ü, irighez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A uda ├«n mod artificial, printr-un sistem de canale, spre a-i m─âri fertilitatea. (Refl. pas.) Noile construc╚Ťii hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria ╚Öi Don vor da posibilitatea de a se iriga ╚Öi ├«ndestula cu ap─â peste 28 milioane hectare de p─âm├«nt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 135.
IRIG├üRE, irig─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a iriga. Delta poate deveni, prin irigarea gr─âdinilor de zarzavat, un izvor bogat de produc╚Ťie ├«n mas─â a legumelor ╚Öi al dezvolt─ârii unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341. Vezi dincolo, la geam, savantul Prive╚Öte-ad├«nc ├«n dep─ârt─âri, Acolo poate se-nfirip─â Un nou sistem de irig─âri. FRUNZ─é, Z. 43.
!irig├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ir├şg─â
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irig├í vb., ind. prez. 1 sg. irigh├ęz/ir├şg, 3 sg. ╚Öi pl. irighe├íz─â/ir├şg─â
irigáre s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări
IRIG├üRE s. v. iriga╚Ťie.
IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
IRIG├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a iriga ╚Öi rezultatul ei; iriga╚Ťie. [< iriga].
IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
A IRIG├ü ~gh├ęz tranz. (suprafe╚Ťe arabile) A uda prin iriga╚Ťie; a supune iriga╚Ťiei. /<fr. irriguer, lat. irrigare
irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.
*ir├şg ╚Öi irigh├ęz, a -g├í v. tr. (lat. ├şrrigo, -├íre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de c├«mpi─ş, livez─ş ╚Ö. a. udate pin canale or─ş ╚Ťev─ş. Med. (Rar). Sp─âl o ran─â.
IRIGARE s. iriga╚Ťie. (~ unui teren.)

Irigare dex online | sinonim

Irigare definitie

Intrare: iriga (1 irig)
iriga 1 irig verb grupa I conjugarea I
Intrare: irigare
irigare substantiv feminin
Intrare: iriga (1 irighez)
iriga 1 irighez verb grupa I conjugarea a II-a