irigare definitie

18 definiții pentru irigare

IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: iríghez] – Din fr. irriguer, lat. irrigare.[1]
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.
IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.
IRIGÁ, irighez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A uda în mod artificial, printr-un sistem de canale, spre a-i mări fertilitatea. (Refl. pas.) Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga. Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în masă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări, Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43.
!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. și pl. irigheáză/irígă
irigáre s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări
IRIGÁRE s. v. irigație.
IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [< iriga].
IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
A IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare
irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.
*iríg și irighéz, a -gá v. tr. (lat. írrigo, -áre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de cîmpiĭ, livezĭ ș. a. udate pin canale orĭ țevĭ. Med. (Rar). Spăl o rană.
IRIGARE s. irigație. (~ unui teren.)

irigare dex

Intrare: iriga (1 irig)
iriga 1 irig verb grupa I conjugarea I
Intrare: irigare
irigare substantiv feminin
Intrare: iriga (1 irighez)
iriga 1 irighez verb grupa I conjugarea a II-a