intercalare

INTERCALÁ, intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) așeza ceva printre... – Din fr. (s’)intercaler, lat. intercalare.

INTERCALÁR, -Ă, intercalări, -e, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.

INTERCALÁRE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

INTERCALÁ, intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre... – Din fr. (s’)intercaler, lat. intercalare.

INTERCALÁRĂ, intercalare, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.

INTERCALÁRE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

INTERCALÁ, intercalez, vb. I. Tranz. A introduce ceva într-un șir; a adăuga, a așeza ceva între alte lucruri; a pune printre altele. V. insera. Intercalează fișele în catalogul alfabetic. ▭ Eu sînt de părere că trebuie să intercalăm un cuvînt sau două. CAMIL PETRESCU, O. II 496. ◊ Refl. Rămase înadins în urmă și se intercală între dînșii. C. PETRESCU, C. V. 295. Între munte unde prosperă plantele furajere și cîmpia, unde se face grîul cel mai mult și mai bun se intercalează pădurile, dealurile și văile. I. IONESCU, M. 59.

INTERCALÁRE, intercalări, s. f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei. Intercalarea unui pasaj într-o operă.

intercalá (a ~) vb., ind. prez. 3 intercaleáză

intercalár adj. m., pl. intercalári; f. intercaláră, pl. intercaláre

intercaláre s. f., g.-d. art. intercalắrii; pl. intercalắri

intercalá vb., ind. prez. 1 sg. intercaléz, 3 sg. și pl. intercaleáză

intercalár adj. m., pl. intercalári; f. sg. intercaláră, pl. intercaláre

intercaláre s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

INTERCALÁRE s. v. intercalație.

INTERCALÁ vb. I. tr. A introduce ceva într-un șir, a adăuga între altele. V. insera. [< fr. intercaler, it., lat. intercalare].

INTERCALÁR, -Ă adj. Intercalat, adăugat între altele. ◊ Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire].

INTERCALÁRE s.f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei; intercalație. [< intercala].

INTERCALÁ vb. tr., refl. a (se) introduce într-un șir, a (se) adăuga între altele. (< fr. /s’/intercaler, lat. intercalare)

INTERCALÁR, -Ă adj. intercalat. ♦ cultură ~ă = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. (< fr. intercalaire)

A INTERCALÁ ~éz tranz. A face să se intercaleze. /<fr. (s’)intercaler, lat. intercalare

A SE INTERCALÁ se ~eáză intranz. A se introduce într-o serie sau într-un ansamblu. /<fr. (s’)intercaler, lat. intercalare

intercalà v. 1. a adăogă o zi lui Fevruarie în anii bisecți; 2. a pune printr’ altele, a adăoga după aceea.

intercalar a. adăogat: zi intercalară.

*intercalár, -ă adj. (lat. inter-calaris, d. calare, a provoca, a anunța). Se zice despre ziŭa care se adaugă luĭ Februariŭ în aniĭ bisextili. Lună intercalară, a treĭ-spre-zecea lună adăugată unuĭ an lunar ca să-l pună în concordanță cu anu solar.

*intercalațiúne f. (lat. inter-calátio, -ónis). Acțiunea de a intercala. – Și -áție, dar ob. -áre.

*intercaléz v. tr. (lat. intér-calo, -áre, d. calare, a convoca, a anunța. V. calendar). Adaug o zi luĭ Februariŭ din patru în patru anĭ. Pin ext. Pun între, adaug între ceva scris: intercalez un cuvînt într’o frază scrisă deja, un vers într’o poezie, o foaĭe într’o carte.

INTERCALARE s. intercalație.

INTERCALÁRE s. f. (< intercalá < fr. intercaler, cf. it., lat. intercalare): așezare neobișnuită a unei părți de propoziție între componentele unei structuri verbale sau propoziționale sau a unei propoziții întregi între componentele unei alte propoziții. Astfel: ne-o arată, mi-l aduce; datu-l-am, i l-am dat, datu-mi-s-a, am mai spus, s-a prea întins, am tot vorbit, am și trimis, am cam întârziat; ruga-mă-vei, vedea-l-aș, dându-mi-se; am altceva de făcut, este iremediabil pierdută; „...neglijând pe aceasta din urmă (educațiunea inimii), nu poți, cu toată învățătura, produce decât monștri sociali” (I. L. Caragiale) – un complement circumstanțial concesiv intercalat între predicatul nu poți și complementul direct produce, deși locul lui firesc era după infinitivul complement direct; „Avu, o clipă, curiozitatea să se ridice” (M. Sadoveanu) – un complement circumstanțial de timp intercalat între predicat și complementul direct, deși locul lui ar fi fost după complementul direct; „Nimic nu-l putea opri și nimeni” (Cezar Petrescu) – predicatul cu complementele directe au fost intercalate între componentele subiectului multiplu, cu toate că locul lor era după subiectul multiplu; „Firește că, oricât i-ar fi crescut mâhnirea, Niță n-avea de ce să despere” (I. L. Caragiale) – o subordonată circumstanțială concesivă intercalată între conjuncția subordonatoare că, introductivă a subiectivei, și subiectul acestei subiective, Niță, deși ar fi trebuit să stea la sfârșitul frazei; „...continuă căpitanul, fără să asculte gluma fratelui său, întorcându-se spre Titu” (L. Rebreanu) – o subordonată circumstanțială modală intercalată între subiectul regentei principale, căpitanul, și elementul predicativ suplimentar întorcându-se, din aceeași principală, deși locul ei ar fi trebuit să fie la sfârșitul principalei regente etc.