inflige

INFLÍGE, inflig, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

INFLÍGE, inflíg, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

inflíge (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflíg

inflíge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflíg

înflíge vb. (model de flexiune 664)

INFLÍGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflíg. / cf. fr. infliger, lat. infligere].

INFLÍGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere)

inflige v. a impune o pedeapsă.

*inflíg, -flís, a -flíge v. tr. (lat. infligere, a lovi, a cĭocni, a aplica ceva dureros. V. con-flict). Aplic ceva dureros: a inflige cuĭva o pedeapsă, o înfrîngere, o pagubă. – Part. inflis inuz.