incurie

INCÚRIE, incurii, s. f. (Livr.) Neglijență, neîngrijire. – Din fr. incurie, lat. incuria.

INCÚRIE, incurii, s. f. (Livr.) Neglijență, neîngrijire. – Din fr. incurie, lat. incuria.

INCÚRIE, incurii, s. f. (Franțuzism) Lipsă de grijă, comportare neglijentă; neglijență, neîngrijire. Incuria și nepăsarea către amintirile strămoșești. ODOBESCU, S. I 345.

incúrie (livr.) (-ri-e) s. f., art. incúria (-ri-a), g.-d. incúrii, art. incúriei

incúrie s. r. (sil. -ri-e), art. incúria, (sil. -ri-a), g.-d. art. incúriei; pl. incúrii

INCÚRIE s. v. dezordine, neglijență, neîngrijire.

INCÚRIE s.f. (Rar) Neglijență, neîngrijire. [Gen. -iei. / cf. fr. incurie, lat. incuria].

INCÚRIE s. f. neglijență, lipsă de grijă. (< fr. incurie, lat. incuria)

INCÚRIE ~i f. livr. Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; neglijență. /<lat. incuria, fr. incurie

*incúrie f. (lat. incuria. V. cură). Neglijență, nepăsare.

incurie s. v. DEZORDINE. NEGLIJENȚĂ. NEÎNGRIJIRE.