imersiune

IMÉRSIE s. f. v. imersiune.

IMERSIÚNE s. f. 1. Afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat într-un lichid. 2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-, – Var.: imérsie s. f.] – Din fr. immersion, lat. immersio, -onis.

IMÉRSIE s. f. v. imersiune.

IMERSIÚNE s. f. 1. Afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat într-un lichid. 2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-. – Var.: imérsie s. f.] – Din fr. immersion, lat. immersio, -onis.

IMERSIÚNE s. f. 1. Afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat. 2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp. – Pronunțat: -si-u-.

imersiúne (scufundare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. imersiúnii

imersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. imersiúnii^[1]

IMERSIÚNE s. v. scufundare.^[1]

IMÉRSIE s.f. v. imersiune.

IMERSIÚNE s.f. 1. Afundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un asemenea corp; submersiune. ♦ Metodă de lucru în microscopie constând din introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid transparent pentru a spori puterea de separare a microscopului. 2. Intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp. [Pron. -si-u-, var. imersie s.f. / cf. fr. immersion, lat. immersio].

IMERSIÚNE s. f. 1. cufundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un asemenea corp. ◊ (în microscopie) introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid pentru a spori puterea de separare a microscopului. 2. intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp ceresc. (< fr. immersion, lat. immersio)

IMERSIÚNE f. Intrare a unui corp ceresc în umbra altuia corp ceresc. [G.-D. imersiunii; Sil. -si-u-] /<fr. immersion, lat. immersio, ~onis^[1]

*imersiúne f. (lat. immérsio, -ónis). Cufundare, lăsare la fund. Astr. Intrarea uneĭ planete în umbra alteĭa.

IMERSIUNE AERIANĂ pătrundere de scurtă durată a forțelor armate aeriene într-un spațiu aerian străin în vederea executării unui atac prin surprindere asupra unui obiectiv.