iluminat

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINÁT¹ s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina.

ILUMINAT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINÁT¹ s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina.

ILUMINÁT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.

ILUMINÁT¹ s. n. Faptul de a ilumina, iluminare. ♦ Tehnica producerii și răspîndirii luminii artificiale în spații închise sau deschise. Iluminatul străzilor.

ILUMINÁT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Care este luminat, pe a cărui suprafață se proiectează lumină. Au fost, desigur, în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva duzini de opaițe, aprinse pe pămînt, vor fi dat oamenilor care le priveau, certitudinea că se găsesc... într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202. 2. Fig. Plin de bucurie, înviorat, înveselit; inspirat. Veneau cîntînd, cu ochii iluminați, tineri, bătrîni, femei. PAS, Z. IV 200.

iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză

iluminát s. n.

iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză

iluminát s. n.

ILUMINÁT adj. v. inspirat, vizionar.

ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

ILUMINÁT, -Ă adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. (Despre față) Înviorat; înveselit. ♦ Inspirat. // s.n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica producerii și a răspândirii luminii artificiale. [Cf. fr. illuminé].

ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

ILUMINÁT s. n. 1. iluminare (1). ♦ ~ de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează automat pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. 2. tehnica producerii și răspândirii luminii artificiale. (< ilumina)

A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer

ILUMINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este luminat cu lumină artificială. 2) fig. (despre persoane sau fețele lor) Care exprimă fericire, mulțumire. /<fr. illuminé

iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul.

iluminat m. 1. om ce se crede inspirat, vizionar în ale religiunii; 2. pl. eretici din evul-mediu.

*iluminát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ilumina: iluminatu orașelor.

*iluminát, -ă adj. Luminat: cameră iluminată. S. m. Vizionar în religiune. Pl. Niște ereticĭ din evu mediŭ.

*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare. Fig. Luminez sufletu (inteligența).

iluminat adj. v. INSPIRAT.

ILUMINÁT, -Ă (< ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre încăperi, străzi etc.) Luminat artificial. 2. Fig. (Despre față, ochi) Care radiază (de veselie, de inteligență etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere și răspândire a luminii în vederea asigurării condițiilor pentru desfășurarea normală a activității omenești. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumină artificială: lămpi electrice, lămpi cu gaz de iluminat, lămpi cu petrol, lumânări etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursă este îndreptat direct spre suprafața de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este îndreptat spre plafon, realizându-se o răspândire uniformă a luminii, fără umbre; utilizat în sălile de lectură, în sălile de desen etc.

iluminát, -ă, iluminați, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o încăpere o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Adj. (Despre față, ochi etc., sau oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. 3. S. m. și f. Persoană care este inspirată de divinitate, care are viziuni; vizionar, inspirat. 4. S. m. și f. Membru al unei societăți de luptă antiiezuită, întemeiată la 1 mai 1776 de fostul iezuit Adam Weisshaupt, cu sediul la Dresda. – Din ilumina.