heredie

heredíe1, heredíi, s.f. (reg., înv.) ocupație.

heredíe2, heredíi, s.f. (reg., înv.) huruială.

heredíe, heredii, s.f. – (reg.) Ocupație, treabă, lucru. De regulă, în expr. a avea heredie = a avea de lucru (ceva; cu cineva): „Nu mai știau săracii ce să facă de heredie și de terhet” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 164). – Cf. heredi (MDA).

heredíe, -ii, s.f. – Ocupație, treabă, lucru. De regulă, în expr. a avea heredie = a avea de lucru (ceva; cu cineva). – Cf. heredi (MDA).