he

HE interj. v. hei.

HEHÉ interj. v. hei.

HEI¹ interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.

HÉI², heiuri, s. n. (Reg.) Dependință, acaret. – Din magh. hely „loc”.

HÉLIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor, inodor și ușor, care se găsește în cantități mici în atmosferă și se folosește la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.

HE interj. v. hei.

HEHÉ interj. v. hei.

HEI interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.

HÉIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.

HÉLIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, întrebuințat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.

HE interj. v. hei.

HEHÉ interj. v. hei.

HEI², heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi. Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.

HEI¹ interj. 1. (Și în forma he) Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. Hei, domnu! gologanii! PAS, Z. I 19. Hei, cucule, tu-mi ești tovarăș bun! COȘBUC, P. I 289. He! Trăsnea mă! scoală! știi tabla? CREANGĂ, A. 92. Hei... Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere! PĂSCULESCU, L. P. 61. 2. (Și în forma hehe) Exclamație care exprimă voie bună, chef, satisfacție, plăcere, uneori admirație. Hei! dară cînd ei mai vedea și p-astea! ISPIRESCU, L. 268. Cînd mă vedea intrînd pe ușă, îmi zicea cu chef: «hehe! bine-ai venit!». CREANGĂ, A. 46. Hehe! zice bătrînul rîzind, Ce faci tu, Pepeleo? EMINESCU, O. IV 198. ◊ (Pe lîngă un adv. sau o loc. adv., îi dă valoare de superlativ) Ajungînd, hei, tocmai în vîrful dealului, se întoarse către ea. DELAVRANCEA, S. 249. Tocmai tîrziu, hei! ajunse și ciobănașul. ISPIRESCU, L. 248. De unde vii dumneata? Hehe, de departe... CARAGIALE, O. I 250. 3. Exclamație exprimînd surprinderea sau regretul. Da de ieșit la joc ai ieșit? Hei! încă nu, încă n-am șaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218. E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri. IOSIF, V. 39. Hei fiicuță, fiica mea, Eu nu te pot mărita! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ♦ (Uneori repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile nu sînt simple, cum par sau cum le crede cineva. Hei, dragele mele vere, zise spînul cu viclenia lui obicinuită: d-voastră încă nu știți ce-i pe lume! CREANGĂ, P. 209. Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb! id. ib. 230. ♦ (Și în forma he) Arată o rezervă, o contrarietate, o nerăbdare. Căsuța mea e bunișoară... – He! așa ș-așa. Nu e tocmai comodă. Ferestrile mici, coperămîntul vechi. NEGRUZZI, S. I 302. – Variante: he, hehé interj.

HÉLIU s. n. Element chimic gazos, inert, cel mai ușor dintre gazele rare din atmosferă. – Pronunțat: -liu.

HEI², heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.

he v. hei¹

hei¹/he/hehé interj.

hei² (reg.) s. n., pl. héiuri

héliu [liu pron. liu] s. n., art. héliul; simb. He

hei/he/hehé interj.

héiuri s. n. pl. (sg. hei)

héliu s. n. [-liu pron. -liu], art. héliul; simb. He

HEI s. v. acaret, dependință.

HÉLIU s.n. Gaz nobil, neinflamabil și foarte ușor. [Pron. -liu, var. helium s.n. / cf. fr. hélium, germ. Helium < gr. helios – soare].

HÉLIUM s.n. v. heliu.

HÉLIU s. n. gaz inert, inodor, neinflamabil și foarte ușor. (< fr. hélium)

héi interj. – Exprimă o postură subiectivă, de regret, dezamăgire, descurajare sau milă. – Var. hăi, hoi, hehe(i), ehe(i). Creație expresivă, cf. bg. he(i). V. Carstensen 25-27.

héi (héiuri), s. n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).

HEHÉ interj. v. HEI.

HEI interj. 1) (se folosește ca adresare către cineva sau pentru a chema pe cineva). 2) (se folosește pentru a exprima satisfacție, admirație, plăcere, mulțumire, surprindere etc.). [Mono- silabic] /Onomat.

HÉLIU n. Gaz nobil, neinflamabil, incolor și foarte ușor, întrebuințat, mai ales, la obținerea temperaturilor joase. [Sil. -liu] /<fr. hélium

he! int. exprimă o îmbărbătare, o asigurare sau și o mirare: he! Trăsnea, mă, scoală! CR.

hei! int. de chemare sau de îmboldire: mânați, copii, hei! hei! POP.

heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].

he, interj. de exclamare: He! He! Cînd ar fi așa, bine ar fi! saŭ (maĭ rar) de chemare: He măĭ! Ĭa staĭ puțin!

1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.

2) heĭ interj. de chemare ca și he: Heĭ, măĭ! Ĭa staĭ puțin! saŭ (maĭ rar) de exclamare: Heĭ! Heĭ! Cum trec aniĭ! V. he și haĭ 2.

hei s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ.

He, simbol chimic pentru heliu.

HE YAN [hə yen] (190-249 d. Hr.), învățat chinez. Adept al școlii misterelor. Unul dintre fondatorii mișcării filozofice „conversația pură”, care oferă o nouă interpretare textelor confucianiste cu ajutorul conceptelor taoiste, respectiv a gândirii taoiste, cu ajutorul moralei confucianiste.

HÉLIU (< fr. {i}; {s} gr. helios „soare”) s. n. Element chimic (He; nr. at. 2, m. at. 4,003, p. t. -272,2°C [la 25 at], p. f. -268,9°C) din familia gazelor nobile. Se găsește în cantitate foarte mică în atmosferă și în scoarța terestră (unde se formează ca urmare a dezintegrării elementelor radioactive). Incolor, inodor și insipid, ușor (al doilea după hidrogen), neinflamabil (folosit la umplerea baloanelor dirijabile). Se lichefiază mai greu decât toate gazele cunoscute. Este unicul element care, la presiuni normale, nu se solidifică nici la cea mai joasă temperatură. Se utilizează în sudura cu arc a unor metale, în tehnica criogenică, la diluarea oxigenului și a altor gaze folosite în anesteziile chirurgicale, în rezervoarele scafandrilor etc. H. lichid există sub două forme: H. I (între -268,9°C și -270°C) și, sub -270°C, H. II, bun conducător termic care prezintă și proprietatea de suprafluiditate. A fost descoperit (1868) în atmosfera gazoasă a Soarelui (unde are o mai largă răspândire și de unde îi provine și numele) de P. Janssen și J.N. Lockyer și a fost izolat de W. Ramsey (1895).

HERLEN HE v. Kerulen.

HUAI HE, fluviu în E Chinei. 813 km. Izv. din culmea Tongbai Shan, străbate o regiune mlăștinoasă din Câmpia Chinei, azi îndiguită și desecată, și se varsă în Marea Galbenă. Trece prin Huainan și Bangbu. Folosit pentru irigații. De-a lungul timpului și-a schimbat de mai multe ori cursul.

HUANG HE [huáŋhə], fluviu în E Chinei; 4.845 km; supr. bazinului: 771 mii km². Izv. din E pod. Tibet, străbate M-ții Kunlun, înconjură Pod. Ordos, apoi își sapă o vale cu aspect de canion în Podișul de Loess, străbate Câmpia Chinei și se varsă în G. Bohai (Marea Galbenă) printr-o deltă. În cursul superior (1.172 km) are caractere montane, în cel mijlociu (2.970 km) are maluri înalte de 50-100 m, iar în cursul inferior (703 km), este îndiguit. Hidrocentrale; irigații. Trece prin Lanzhou, Baotou, Luoyang, Zhengzhou, Kaifeng și Jinan. Viituri puternice în timpul ploilor musonice de vară (iul.-sept.) și ape mici iarna (ian.-febr.). Debitul mediu la vărsare este de 1.500 m³/s, iar debitele maxime ajung la 22.000 m³/s. Datorită curgerii prin Podișul de Loess, apele lui sunt bogate în aluviuni (1.380 mil. t ajung anual în mare). Delta înaintează cu c. 200 m pe an. În decurs de 4.000 de ani, H. și-a schimbat de șapte ori albia în sectorul inferior și a distrus aproape 1.600 de diguri, producând inundații de multe ori catastrofale. Navigabil pe 1.600 km (până în orașul Baotou). Din 1956, s-au întreprins ample lucrări de regularizare a cursului său. Cunoscut și sub denumirea de Fluviul Galben.

KERULEN (CHERLEN GOL, HERLEN HE), râu în Asia (în E Mongoliei și NE Chinei); 1.264 km. Izv. din masivul Hentei (Chentejn-Nuruu), trece prin Cioibalsan și se varsă în L. Hulun Nur.

LIAO HE (XILIAO HE), fluviu navigabil în NE Chinei; 1.345 km. Izv. de pe pantele de E ale M-ților Guangtoushan și se varsă în G. Liaodong al Mării Galbene, la N de Yingkou. Resurse hidroenergetice. Navigabil pe 645 km, în aval de Shuanliar.