gogoman

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán, -ă s. m., adj.] – Cf. gog.

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán s. m., gugumán, -ă adj.] – Cf. gog.

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. V. gogoman.

GOGOMÁN, gogomani, s. m. Prostănac, nătăfleț, nătărău. Mă întrebă Grigoriță după ce intrarăm în odaie, în ce limbă vorbeai tu cu Vavila, de nu v-am înțeles de loc? – Într-o limbă pe care niciodată n-o înțelege un mare gogoman ca tine. HOGAȘ, DR. 270. Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci, ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ (Adjectival) Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. NEGRUZZI, S. II 306. – Variantă: (Munt.) gugumán (PANN, P. V. III 127) s. m.

GUGUMÁN s. m. v. gogoman.

!gogomán (fam.) s. m., pl. gogománi

gogomán s. m., adj. m., pl. gogománi; f. sg. gogománă, pl. gogománe

GOGOMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

gogomán (gogománi), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. guguman. Creație expresivă, bazată pe *gog „tont”, cu suf. expresiv -man (Șeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), Cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) și Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s. f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408).

GOGOMÁN ~i m. fam. depr. Persoană care vădește lipsă de caracter și de inteligență; prostănac; bleg. /Din reg. gog + oman

gogoman a. și m. mare prost. [V. gog, cu sufixul augmentativ ca în hoțoman].

gogomán, -că s. (d. gog și man ca în hoțoman). Gogleț, mare prost. – În Munt. gugu-.

gugumán, -ăníe, V. gogom-.

gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

gogoman, gogomani I. s. m. om prost II. adj. prost, nerod, tont

guguman, gugumani s. m., adj. (om) prost, nerod