frustrare

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra.

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză

frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări

FRUSTRÁ vb. v. lipsi.

FRUSTRÁRE s. frustrație. (Sentiment de ~.)

FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].

FRUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra].

FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)

A FRUSTRÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari

frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.

*frustrațiúne f. (lat. frustrátio, -ónis). Acțiunea de a frustra. – Și -áție, dar ob. -áre.

frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.

frustra vb. v. LIPSI.

FRUSTRÁRE (< frustra, după fr.) s. f. 1. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație.