Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru frustrare

FRUSTR├ü, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (├«n special statul sau o institu╚Ťie a lui) de un drept sau de un bun; a p─âgubi; p. ext. a ├«n╚Öela. ÔÇô Din fr. frustrer, lat. frustrari.
FRUSTR├üRE, frustr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frustra ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. frustra.
FRUSTR├ü, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (├«n special statul sau o institu╚Ťie a lui) de un drept sau de un bun; a p─âgubi; p. ext. a ├«n╚Öela. ÔÇô Din fr. frustrer, lat. frustrari.
FRUSTR├üRE, frustr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frustra ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. frustra.
FRUSTR├ü, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (├«n special statul sau o institu╚Ťie a lui) de un drept.
FRUSTR├üRE, frustr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frustra.
frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză
frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri
frustr├í vb., ind. prez. 1 sg. frustr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. frustre├íz─â
frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări
FRUSTRÁ vb. v. lipsi.
FRUSTR├üRE s. frustra╚Ťie. (Sentiment de ~.)
FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
FRUSTR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a frustra ╚Öi rezultatul ei; frustra╚Ťie. [< frustra].
FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
A FRUSTR├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari
frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.
*frustra╚Ťi├║ne f. (lat. frustr├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a frustra. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
frustr├ęz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, ├«ld. fraus, fraud─â). Privez de dreptul lu─ş: a-╚Ť─ş frustra creditori─ş, contrabandi╚Öti─ş frustreaz─â statu. V. delapidez.
frustra vb. v. LIPSI.
FRUSTR├üRE (< frustra, dup─â fr.) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a frustra ╚Öi rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectiv─â negativ─â, creat─â unui individ sau unui grup, atunci c├ónd o reac╚Ťie orientat─â spre un scop este contrariat─â sau c├ónd aspira╚Ťiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de aceast─â situa╚Ťie.

Frustrare dex online | sinonim

Frustrare definitie

Intrare: frustra
frustra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frustrare
frustrare substantiv feminin