folosi

FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuința. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de”) Mă folosesc de dicționar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.

FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuința. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de”) Mă folosesc de dicționar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.

FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A întrebuința, a utiliza, a face uz (de ceva). Se vede afară, între crestele munților, cum oamenii, la rîndul lor au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strîmte și încurcate văi, cele mai neașteptate văgăuni. BOGZA, Ț. 13. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. «de») Mă folosesc de dicționar. ▭ Ortografiile etimologiste corespundeau... intereselor și preferințelor clasei stăpînitoare din trecut care, atunci cînd nu vorbea în limbi străine, se folosea de un jargon al ei, iar în scris întrebuința forme cît mai complicate și mai greu accesibile maselor. L. ROM. 1953, nr. 2, 7. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta; a servi. De mi-i duce ca vîntul, tu mi-i folosi. CREANGĂ, P. 197. Formulele costelive ale mecanicii sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante, care pot să placă și să folosească oricărui cititor. ODOBESCU, S. III 11. Da bine, măi, la ce-a să-ți folosească ție un cui în părete? ALECSANDRI, T. I 320 ◊ (Fără complement indirect în dativ) Orice lucru bun folosește. ◊ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) Pe bolnav aceste băi nu îl folosesc. NEGRUZZI, S. II 255. 3. Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. «de», «de la», «din») A avea, a trage folos; a profita. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135. Cel dintîi era mai pozitiv și a știut să se folosească de șederea mea la țară. BOLINTINEANU, O. 394.

folosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folosésc, imperf. 3 sg. foloseá; conj. prez. 3 să foloseáscă

folosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folosésc, imperf. 3 sg. foloseá; conj. prez. 3 sg. și pl. foloseáscă

FOLOSÍ vb. 1. v. câștiga. 2. v. beneficia. 3. v. ajuta. 4. v. prii. 5. v. aplica. 6. a (se) întrebuința, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mâini.) 7. v. circula. 8. a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Refuză să ~ mijloace dure.) 9. v. uza. 10. v. practica. 11. v. consuma. 12. v. pierde.

A folosi ≠ a dăuna

A FOLOSÍ ~ésc 1. tranz. A pune în practică; a întrebuința; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect în dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi folosește. /Din folos

A SE FOLOSÍ mă ~ésc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziția de) 1) A face uz; a se servi, punând în aplicare; a uza. ~ de manual. 2) A dispune trăgând foloase; a beneficia. ~ de încrederea cuiva. /Din folos

folosì v. 1. a trage un folos; 2. a fi folositor.

folosésc v. intr. (d. folos). Aduc folos, îs folositor: leneșu nu folosește nimănuĭ. Cîștig, profit, mă aleg cu, scot un folos: n’am folosit nimica ocolind. V. refl. Utilizez, întrebuințez: la arat ne folosim de plug. Maĭ rar. Profit: nu m’am folosit cu nimica. – Fals v. tr. (după germ. benutzen în Trans. și Buc.). Folosesc o carte, o întrebuințez, o utilizez, mă folosesc de ĭa. – În Ps. Ș. și fălos-.

FOLOSI vb. 1. a beneficia, a cîștiga, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. a beneficia. a se bucura, a profita. (Se ~ de ajutorul cuiva, de cîteva zile libere etc.) 3. a ajuta, a servi, a sluji. (Asta îi ~ la ceva?) 4. a-i ajuta, a-i prii, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 5. a aplica, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 6. a întrebuința, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 7. a circula, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) 8. a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ mijloace dure.) 9. a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ tertipuri.) 10. a (se) întrebuința, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) 11. a consuma, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru...) 12. a consuma, a întrebuința, a pierde. (Și-a ~ toată ziua cu...)

AGE, LIBERTATE DECEMBRI... UTERE (lat.) hai, folosește-te de libertatea din decembrie – Horațiu, „Satirae”, II, 7, 4-5. Îndemn la folosirea unei libertăți temporare de acțiune. În timpul Saturnaliilor, sărbătoare ce cădea la mijlocul lunii decembrie, la Roma, sclavii aveau, prin tradiție, dreptul de a-și critica stăpânii și chiar de a fi serviți de aceștia.

CUI (QUID) PRODEST? (lat.) cui (la ce) folosește? – Formulă folosită atunci când nu e clară intenția săvârșirii unui anumit act sau există îndoieli asupra oportunității acestuia.

MEMORIA MINUITUR, NISI EAM EXERCEAS (lat.) memoria scade dacă nu o folosești – Cicero, „De senectute”, 7, 21.

RIEN NE SERT DE COURIR, IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu folosește la nimic alergatul, trebuie să pornești la timp! – La Fontaine, „Le lièvre et la tortue”.