flaușat

flaușa vt [At: MDA ms / Pzi: ~șez / E: flauș] A da unei țesături aspect scămos.

flaușat¹ sns [At: MDA ms / E: flaușa] Flaușare.

flaușat², ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: flaușa] (D. țesături) 1 Păros. 2 Scămoșat din fabricație.

FLAUȘÁT, -Ă, flaușați, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Care are aspect pufos, care este scămoșat. – Cf. germ. Flausch.

*flaușát (fla-u-) adj. m., pl. flaușáți; f. flaușátă, pl. flaușáte

flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz

FLAUȘÁT adj. v. pufos.

FLAUȘÁT, -Ă adj. (Despre țesături) Păros, scămoșat. [< flaușa].

FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș)

A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș

flaușát, -ă adj. (text.) (Despre țesături) Scămoșat, păros ◊ „Vânzătorii recomandă cumpărătoarelor un nou model de palton pentru femei, confecționat din stofă puțin flaușată.” Sc. 11 XI 64 p. 1 (din flaușa; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 106; DN3)

flaușa, flaușez v. t. (adol.) a flata, a măguli, a linguși.

purice flaușat expr. om sărac / nevoiaș.

țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic.