flaușa vt [At: MDA ms / Pzi: ~șez / E: flauș] A da unei țesături aspect scămos.

flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz

FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș)

A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș

flaușa, flaușez v. t. (adol.) a flata, a măguli, a linguși.