flatat

flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.

flatat¹ sns [At: MDA ms / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.

flatat², ~ă a [At: CONTEMP. nr. 158, 4/6 / Pl: ~ați, ~e / E: flata] 1 Măgulit². 2 Lingușit².

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.

FLATÁT, -Ă, flatați, -te, adj. (Franțuzism) Măgulit.

flatá (a ~) vb., ind. prez. 3 flateáză

flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. și pl. flateáză

FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.

FLATÁT adj. v. măgulit. (Se simte extrem de ~.)

A flata ≠ a jigni

FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].

FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)

flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).

A FLATÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.

FLATA vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)

FLATAT adj. măgulit. (Se simte extrem de ~.)