fiască
fiesc, fiască a [At: ISPIRESCU, L. 39 / P: fi-esc / Pl: ~ești / E: fiu + -esc] (Rar) 1-2 Filial (1-2).
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
FIÉSC, -ĂSCĂ, fiești, adj. (Învechit) De fiu, filial. Scoțînd... un mănunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39. Cu multă fiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. KOGĂLNICEANU, S. 1. – Pronunțat: fi-esc.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
fiésc adj. m., f. fiáscă (sil. fi-as-); pl. m. și f. fiéști
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
FIÉSC adj. v. filial.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
FIÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru fii; propriu fiilor; feciorelnic; filial. Dragoste ~ească. [Sil. fi-esc] /fiu + suf. ~esc
- sursa: NODEX 2002
- permalink
fiesc a. de fiu: iubire fiească.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
fiésc, fiáscă adj. De fiŭ, filial: ĭubire fiască.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
fiesc adj. v. FILIAL.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink