fiesc, fiască a [At: ISPIRESCU, L. 39 / P: fi-esc / Pl: ~ești / E: fiu + -esc] (Rar) 1-2 Filial (1-2).

FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

FIÉSC, -ĂSCĂ, fiești, adj. (Învechit) De fiu, filial. Scoțînd... un mănunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39. Cu multă fiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. KOGĂLNICEANU, S. 1. – Pronunțat: fi-esc.

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști

fiésc adj. m., f. fiáscă (sil. fi-as-); pl. m. și f. fiéști

FIÉSC adj. v. filial.

FIÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru fii; propriu fiilor; feciorelnic; filial. Dragoste ~ească. [Sil. fi-esc] /fiu + suf. ~esc

fiesc a. de fiu: iubire fiească.

fiésc, fiáscă adj. De fiŭ, filial: ĭubire fiască.

fiesc adj. v. FILIAL.