fiacru

fiacru sn [At: ODOBESCU, la CADE / V: ~căr / P: fi-a~ / Pl: ~re / E: fr fiacre] (Înv) Trăsură de piață Și: birjă.

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Franțuzism învechit) Trăsură, birjă. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. – Pronunțat: fi-a-.

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre

fiácru s. n. (sil. fi-a-cru), art. fiácrul; pl. fiácre

FIÁCRU s. v. birjă, trăsură.

FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].

fiácru (fiácre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.

fiacru s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ.