fiacru definitie

10 definiții pentru fiacru

fiacru sn [At: ODOBESCU, la CADE / V: ~căr / P: fi-a~ / Pl: ~re / E: fr fiacre] (Înv) Trăsură de piață Și: birjă.
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Franțuzism învechit) Trăsură, birjă. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. – Pronunțat: fi-a-.
fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiácru s. n. (sil. fi-a-cru), art. fiácrul; pl. fiácre
FIÁCRU s. v. birjă, trăsură.
FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].
fiácru (fiácre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.
fiacru s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ.

fiacru dex

Intrare: fiacru (pl. fiacre)
fiacru pl. fiacre substantiv neutru
  • silabisire: fi-a-cru
Intrare: fiacru (pl. fiacruri)
fiacru pl. fiacruri