fana

fana vr [At: KLOPȘTOCK, F. 252 / Pzi: ~nez / E: fr faner] 1 (D. flori și fructe) A se ofili. 2 (Fig; d. oameni) A-și pierde culoarea și prospețimea feței.

fănă p vz fără

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili.

!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. și pl. faneáză

FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)

A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner

A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner

FANA vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)

Fan, -a, -aca, -ă v. Ștefan I 2.