extrudare

extrudare sf vz extrudere

extrudere sf [At: LM / V: ~dare / Pl: ~ri / E: extrude] Extruziune (1).

EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion.

EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion.

extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri

extrudá vb., ind. prez. 1 sg. extrudéz, 3 sg. și pl. extrudeáză

extrudáre s. f., g.-d. art. extrudării; pl. extrudări

EXTRUDÁRE s. (TEHN.) v. extruziune.

EXTRUDÁRE s.f. Procedeu de prelucrare la cald a metalelor și maselor plastice cu ajutorul unei prese și al unei filiere cu un profil dat; extruziune. [După fr. extrudage].

extrudá vb. tr. A supune procedeului de extrudare. (< fr. extruder, lat. extrudere)

extrudáre s. f. Procedeu de prelucrare a metalelor și maselor plastice prin deformare cu ajutorul unei prese și al unei filiere cu un profil dat; extruziune (2). (< extruda)

EXTRUDARE s. (TEHN.) extruziune. (~ a unui metal.)