extinctiv
7 definiții pentru extinctiv
extinctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr extinctif] Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic.
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
extinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctívi; f. sg. extinctívă, pl. extinctíve
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif].
EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink