extinctiv definitie

7 definiții pentru extinctiv

extinctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr extinctif] Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic.
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctívi; f. sg. extinctívă, pl. extinctíve
EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif].
EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif)

extinctiv dex

Intrare: extinctiv
extinctiv adjectiv
  • silabisire: -tinc-