Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru extinctiv

extinctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr extinctif] Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic.
EXTINCT├ŹV, -─é, extinctivi, -e, adj. Care duce la ├«nl─âturarea efectelor unui act juridic. ÔÇô Din fr. extinctif.
EXTINCT├ŹV, -─é, extinctivi, -e, adj. Care duce la ├«nl─âturarea efectelor unui act juridic. ÔÇô Din fr. extinctif.
extinct├şv (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinct├şvi; f. extinct├şv─â, pl. extinct├şve
extinct├şv adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinct├şvi; f. sg. extinct├şv─â, pl. extinct├şve
EXTINCT├ŹV, -─é adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif].
EXTINCT├ŹV, -─é adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif)

Extinctiv dex online | sinonim

Extinctiv definitie

Intrare: extinctiv
extinctiv adjectiv
  • silabisire: -tinc-