evaluare
evalua vt [At: MARIN, PR. I, XXVII/8 / Pzi: ~uez / E: fr évaluer] 1-2 A aprecia valoarea (în bani). 3 A aprecia în unități de măsură corespunzătoare valoarea unei mărimi. 4 (D. lucrări, teze, teste etc.) A nota.
evaluare sf [At: ENC. ROM. I, 514 / Pl: ~uări / E: evalua + -re] 1 Apreciere a unei valori (în bani). 2 Apreciere în unități de măsură corespunzătoare a valorii unei mărimi. 3 (D. lucrări, teste etc.) Notare.
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, distanța, durata, cantitatea; a calcula, a socoti, a aprecia, a estima. Pagubele provocate de inundații au fost evaluate la cîteva zeci de milioane de lei. ◊ Refl. pas. Normele de lucru executate se evaluează în zile-muncă, după categoria de muncă în care se încadrează lucrarea respectivă. STAT. GOSP. AGR. 34. – Pronunțat: -lu-a.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; apreciere, prețuire, calcul. Cînd îți arde casa, întîi stingi focul și pe urmă faci cercetări și evaluări. CAMIL PETRESCU, T. II 500. – Pronunțat: -lu-a-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
evaluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. evaluéz, 3 sg. și pl. evalueáză, 1 pl. evaluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evaluéze (sil. -lu-e-); ger. evaluând (sil. -lu-ând)
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
evaluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. evaluării (sil. -lu-ă-); pl. evaluări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
EVALUÁ vb. a aprecia, a calcula, a estima, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
EVALUÁRE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estimație, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
EVALUÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun, a unui lucru etc.; a prețui, a aprecia, a estima. [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évaluer].
EVALUÁ vb. tr. a stabili valoarea aproximativă a unui bun, a unui lucru etc.; a aprecia, a estima. (< fr. évaluer)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A EVALUÁ ~éz tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina calitativ și cantitativ stabilind prețul sau valoarea; a prețui; a aprecia; a estima. 2) (greutatea, durata, măsura, cantitatea, numărul, mărimea unui lucru) A determina cu aproximație. [Sil. -lu-a] /<fr. évaluer
- sursa: NODEX 2002
- permalink
evaluà v. a prețui valoarea, a fixa prețul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*evaluéz v. tr. (fr. évaluer, it. evalúto, -áre, d. valúta, valoare. Cp. cu fr. saluer, lat. salutare). Estimez, prețuĭesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
EVALUA vb. a aprecia, a calcula, a estima, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
EVALUARE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estimație, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink