etiolare

etiola [At: AGROTEHNICA, II, 77 / P: e-ti-o-la / Pzi: ~lez / E: fr étioler] 1 vr (D. plante) A se veșteji din cauza insuficienței luminii și a aerului. 2 vt A da naștere unei etiolări.

etiolare sf [At: ENC. AGR. II, 446 / P: e-ti-o~ / Pl: ~lări / E: etiola] Fenomen de veștejire și de slăbire a rezistenței plantelor, determinat de insuficiența luminii și a aerului în mediul în care se dezvoltă.

ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naștere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.

ETIOLÁRE, etiolări, s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin alungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. [Pr.: -ti-o-] – V. etiola.

ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naștere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.

ETIOLÁRE, etiolări, s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin alungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. [Pr.: -ti-o-] – V. etiola.

etiolá (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 etioleáză

etioláre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. etiolắrii; pl. etiolắri

etiolá vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. etioléz, 3 sg. și pl. etioleáză

etioláre s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. etiolării; pl. etiolări

ETIOLÁ vb. I. tr. (Biol.) A produce o etiolare. [Pron. -ti-o-. / < fr. etioler].

ETIOLÁRE s.f. (Biol.) Fenomen de îngălbenire a plantelor verzi crescute în întuneric. [Pron. -ti-o-. / după fr. étiolement].

ETIOLÁ vb. tr. a produce o etiolare. (< fr. étioler)

ETIOLÁRE s. f. fenomen de îngălbenire a plantelor crescute în întuneric, din cauza lipsei de clorofilă. (după fr. étiolement)

ETIOLÁRE (după fr. étiolement) s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin lungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. La anumite legume se practică e. pentru a le îmbunătăți însușirile de consum (ex. cicoarea de grădină – andiva -, țelina pentru pețiol, cardon, sparanghel).