epidemie

epidemie sf [At: (a. 1807) BV II, 496 / V: (pop) ipi~, (înv) ~dim~ / P: ~mi-e / Pl: ~ii, (înv) ~ / E: fr épidémie, lat epidemia, ngr επιδημία] 1 Extindere, prin contaminare, cu o frecvență neobișnuită, a unei boli infecțioase, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. 2 (Pex) Boală infecțioasă care se extinde, simultan, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. Si: molimă, (înv) moarte, (îvp) omor. 3 (Pex) Epizootie. 4 (Înv; îla) Cu ~ Epidemic (5).

epidimie sf vz epidemie

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia.

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia.

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere, prin contaminare, a unei boli infecțioase la un număr considerabil de persoane dintr-o localitate, o regiune etc.; molimă. Epidemiile au putut fi stăvilite de la primele cazuri declanșate, răspindirea lor fiind împiedicată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2613. Vro epidemie domnește în oraș. NEGRUZZI, S. II 229.

epidemíe s. f., art. epidemía, g.-d. art. epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíile

epidemíe s. f., art. epidemía, g.-d. art. epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíile

EPIDEMÍE s. (MED.) contagiune, molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște. (~ printre copii.)

EPIDEMÍE s.f. Boală care bântuie într-un anumit loc cu violență; (pop.) molimă. [Gen. -iei. / < fr. épidémie, it. epidemia, cf. gr. epi – deasupra, demos – popor].

EPIDEMÍE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr. épidémie, lat. epidemia)

EPIDEMÍE ~i f. Boală contagioasă violentă cu tendință de extindere rapidă. /<fr. épidémie, lat. epidemia

epidemie f. boală ce atacă pe mai mulți dintr’odată, ca holera, ciuma, vărsatul, frigurile tifoide.

*epidemíe f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Boleșniță, molimă, boală contagioasă care, într’o localitate, lovește multă lume, ca holera, cĭuma, vărsatu, frigurile tifoide ș. a. – Epidemia se produce pintr’o cauză întîmplătoare, endemia pintr’o cauză obișnuită, constantă saŭ periodică. Ast-fel, cĭuma e epidemică în Eŭropa, dar endemică în India. Nu toate boalele contagioase-s epidemice. V. epizootie.

EPIDEMIE s. (MED.) molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște, (înv.) contagiune. (~ printre copii.)