emulare

emula vi [At: F (1869), 385 / Pzi: ~lez / E: lat aemulor, -ari] (Rar) 1 A concura. 2 A rivaliza.

emulare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~lări / E: emula] (Rar) Emulație.

emulá vb., ind. prez. 1 sg. emuléz, 3 sg. și pl. emuleáză

EMULÁ vb. v. simula.

EMULÁ vb. tr. 1. a încuraja. 2. a simula funcționarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip. (< fr. émuler)

A EMULÁ ~éz intranz. A participa la un concurs; a concura; a rivaliza. /<lat. aemulare

emulá vb. I A încuraja ◊ „Ce modele să urmărim sau să emulăm?” ◊ „22” 26/95 p. 11 (formație regresivă din emulație)

EMULÁRE s. f. (Inform.) Proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul mașină al unui alt sistem și de a obține performanțe similare în privința timpului de calcul. (după engl. emulation)