ejaculare

ejacula vi [At: LM / Pzi: ~lez / E: fr éjaculer] (D. masculi) A elimina sperma prin canalul uretral.

ejaculare sf [At: DN2 / Pl: ~lări / E: ejacula] Eliminare a spermei prin canalul uretral Si: ejaculat, ejaculație (1).

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.

ejaculá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculeáză

ejaculáre s. f., g.-d. art. ejaculắrii; pl. ejaculắri

ejaculá vb., ind., prez. 1 sg. ejaculéz, 3 sg. și pl. ejaculeáză

ejaculáre s. f., g.-d. art. ejaculării; pl. ejaculări

EJACULÁ vb. I. intr. A arunca afară un lichid. [< fr. éjaculer].

EJACULÁRE s.f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. [< ejacula].

EJACULÁ vb. intr. a elimina sperma (prin canalul uretral). (< fr. éjaculer)

A EJACULÁ ~éz tranz. A elimina sperma. /<fr. éjaculer

A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic.