egaliza

egalizá vr [At: HELIADE, O. II, 371 / Pzi: ~zéz / E: ns fr égaliser] 1-2 A egala (1-2).

EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser.

EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser.

EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca mai multe lucruri să fie egale între ele în anumite privințe. V. nivela.

egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză

egalizá vb., ind. prez. sg. egalizéz, 3 sg. și pl. egalizeáză

EGALIZÁ vb. 1. a egala. (A ~ lungimea celor două piese.) 2. (fig.) a nivela. (A ~ standardul de viață.)

A egaliza ≠ a inegaliza

EGALIZÁ vb. I. tr. A face (un obiect, un teren etc.) să fie la fel, egal cu altul în anumite privințe; a nivela, a netezi (un teren, un obiect etc.). [< fr. égaliser].

EGALIZÁ vb. tr. a face ca două sau mai multe lucruri, situații, mărimi etc. să fie egale între ele în anumite privințe; a nivela. (< fr. égaliser)

A EGALIZÁ ~éz tranz. (obiecte, mărimi, sitiații etc.) A face să fie egal. /<fr. égaliser

EGALIZA vb. 1. a egala. (A ~ lungimea celor două piese.) 2. (fig.) a nivela. (A ~ standardul de viață.)