duplicitate

duplicitáte sf [At: NEGULICI / Pl: ~tắți / E: fr duplicité, lat duplicitas, -tis] 1 (Înv) Dualitate (1). 2 (Med) Malformație congenitală care constă în existența dublă a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezintă intenționat sub o falsă aparență. 4 Ipocrizie.

DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie. Popoarele nu se pot împăca cu o politică de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2838.

duplicitáte (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicitắții

duplicitáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicității

DUPLICITÁTE s. v. ipocrizie.

Duplicitate ≠ sinceritate

DUPLICITÁTE s.f. Fățărnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicité].

DUPLICITÁTE s. f. falsitate, fățărnicie, ipocrizie. (< fr. duplicité, lat. duplicitas)

DUPLICITÁTE f. Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate. /<fr. duplicité, lat. duplicitas, ~atis

duplicitate f. 1. starea celui dublu și care ar trebui să fie simplu; 2. fig. rea credință.

* duplicitáte f. (lat. duplicitas, – -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.

DUPLICITATE s. falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)