duplicitate definitie

14 definiții pentru duplicitate

duplicitáte sf [At: NEGULICI / Pl: ~tắți / E: fr duplicité, lat duplicitas, -tis] 1 (Înv) Dualitate (1). 2 (Med) Malformație congenitală care constă în existența dublă a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezintă intenționat sub o falsă aparență. 4 Ipocrizie.
DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.
DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.
DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie. Popoarele nu se pot împăca cu o politică de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2838.
duplicitáte (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicitắții
duplicitáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicității
DUPLICITÁTE s. v. ipocrizie.
Duplicitate ≠ sinceritate
DUPLICITÁTE s.f. Fățărnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicité].
DUPLICITÁTE s. f. falsitate, fățărnicie, ipocrizie. (< fr. duplicité, lat. duplicitas)
DUPLICITÁTE f. Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate. /<fr. duplicité, lat. duplicitas, ~atis
duplicitate f. 1. starea celui dublu și care ar trebui să fie simplu; 2. fig. rea credință.
* duplicitáte f. (lat. duplicitas, – -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.
DUPLICITATE s. falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)

duplicitate dex

Intrare: duplicitate
duplicitate substantiv feminin
  • silabisire: -pli-