Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru duplicitate

duplicit├íte sf [At: NEGULICI / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr duplicit├ę, lat duplicitas, -tis] 1 (├Änv) Dualitate (1). 2 (Med) Malforma╚Ťie congenital─â care const─â ├«n existen╚Ťa dubl─â a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezint─â inten╚Ťionat sub o fals─â aparen╚Ť─â. 4 Ipocrizie.
DUPLICIT├üTE s. f. F─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie, falsitate. ÔÇô Din fr. duplicit├ę, lat. duplicitas, -atis.
DUPLICIT├üTE s. f. F─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie, falsitate. ÔÇô Din fr. duplicit├ę, lat. duplicitas, -atis.
DUPLICIT├üTE s. f. F─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie. Popoarele nu se pot ├«mp─âca cu o politic─â de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2838.
duplicit├íte (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicitß║»╚Ťii
duplicit├íte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicit─â╚Ťii
DUPLICITÁTE s. v. ipocrizie.
Duplicitate Ôëá sinceritate
DUPLICIT├üTE s.f. F─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicit├ę].
DUPLICIT├üTE s. f. falsitate, f─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie. (< fr. duplicit├ę, lat. duplicitas)
DUPLICIT├üTE f. Lips─â de sinceritate, camuflat─â de o franche╚Ťe fals─â; fa╚Ť─ârnicie; ipocrizie; falsitate. /<fr. duplicit├ę, lat. duplicitas, ~atis
duplicitate f. 1. starea celui dublu ╚Öi care ar trebui s─â fie simplu; 2. fig. rea credin╚Ť─â.
* duplicit├íte f. (lat. duplicitas, ÔÇô -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.
DUPLICITATE s. falsitate, f─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie, minciun─â, perfidie, pref─âc─âtorie, viclenie, vicle╚Öug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar ╚Öi fam.) machiaverl├«c, (├«nv.) f─â╚Ť─ârie, pref─âcanie, pref─âc─âtur─â, procle╚Ťie, (fig.) iezuitism, mascarad─â. (A fost dovedit─â ~ lui.)

Duplicitate dex online | sinonim

Duplicitate definitie

Intrare: duplicitate
duplicitate substantiv feminin
  • silabisire: -pli-