duplicitar

duplicitár, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezintă sub o aparență falsă. 2 Ipocrit. modificată

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre

duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre

DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.

Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].

DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)

DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate

DUPLICITAR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)