diblu

díblu sn [At: LTR² / Pl: ~ri / E: ger Dübel] Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor.

DÍBLU, dibluri, s. n. Piesă de lemn, de plastic sau de metal introdusă în zidărie, în care se fixează un cui sau un șurub. – Din germ. Dübel.

DÍBLU, dibluri, s. n. Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor. – Din germ. Dübel.

DÍBLU, dibluri, s. n. Bucată mică de lemn sau de metal, introdusă într-un zid în care se fixează un cui pentru susținerea unei piese.

díblu (di-blu) s. n., art. díblul; pl. díbluri

díblu s. n. (sil. -blu), art. díblul; pl. díbluri

DÍBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixează în zid.)

DÍBLU ~ri n. Pană de lemn sau de metal, care se introduce într-un zid pentru a putea fixa în ea un obiect cu ajutorul unui cui sau al unui șurub. /

DIBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixează în zid.)