deziderat

dezidera vt [At: LM / S și: desi~ / Pzi: dezíder / E: lat desiderare] (Îdt) A dori.

deziderát sn [At: LM / V: (îvr) ~um (S și: desideratum) / S și: desi~ / Pl: ~e / E: lat desideratum] 1 Ceea ce este de dorit sau trebuie să se întâmple (într-un anumit domeniu, într-o anumită epocă istorică etc.) Vz imperativ. 2 Dorință sau cerință, de obicei exprimată oficial Si: doleanță, aspirație, (înv) postulat Vz imperativ. 3 (Rar; ccr) Document în care sunt consemnate dorințe sau cerințe.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din lat. desideratum.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din lat. desideratum.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Dorință formulată în mod oficial; formulare a unei dorințe; doleanță, dorință. E un simplu deziderat, o minută de ședință. CAMIL PETRESCU, O. II 631.

deziderát s. n., pl. dezideráte

deziderát s. n., pl. dezideráte

DEZIDERÁ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.

DEZIDERÁT s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.

DEZIDERÁT s. 1. v. cerință. 2. v. dorință.

DEZIDERÁT s. n. ceea ce e de dorit să se realizeze. ◊ dorință (formulată oficial), doleanță. (< germ. Desiderat, lat. desideratum)

DEZIDERÁT ~e n. 1) Ceea ce este dorit; dorință. 2) Cerință exprimată în mod oficial; doleanță. /<lat. desideratum

deziderat n. ceeace rămâne de completat sau de rezolvat: orice știință are dezideratele sale.

* deziderát n., pl. e (lat. desideratum, d. desiderare, a dori. V. deșider, consider). Dorință.

DEZIDERAT s. 1. cerere, cerință, dorință, exigență, (înv.) postulat. (Un ~ îndreptățit.) 2. doleanță, dorință. (Și-a exprimat ~.)