dezancolare

dezancolá vtr [At: DN³ / Pzi: ~léz / E: fr désencoller] (Frr) 1-2 A (se) dezlipi.

dezancoláre sf [At: DN² / Pl: lắri / E: dezancola] (Frr) Dezlipire.

!dezancoláre (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezancolắrii

dezancolá vb. → ancola

dezancoláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezancolării

DEZANCOLÁ vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o țesătură.)

DEZANCOLÁRE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei țesături.)

DEZANCOLÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) descleia, a (se) dezlipi; a (se) produce operația de dezancolare. [< fr. désencoller].

DEZANCOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezancola și rezultatul ei. ♦ (Text.) Îndepărtare din țesături a masei de încleiat; descleiere. [< dezancola].

DEZANCOLÁ vb. tr., refl. a (se) descleia. (< fr. déssencoller)

DEZANCOLA vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o țesătură.)

DEZANCOLARE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei țesături.)