despodobi

despodobí vtr [At: C. STAMATI, ap. CADE / Pzi: ~bésc / E: des- + (îm)podobi] 1-2 A(-și) înlătura podoabele. 3-4 (Fig) A (se) urâți.

DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate podoabele. – Pref. des- +[îm]podobi.

DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate podoabele. – Des¹- + [îm]podobi.

DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a lua cuiva podoabele.

despodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despodobésc, imperf. 3 sg. despodobeá; conj. prez. 3 să despodobeáscă

despodobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despodobésc, imperf. 3 sg. despodobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despodobeáscă

A (se) despodobi ≠ a (se) găti, a (se) împodobi

A se despodobi ≠ a se găti

A DESPODOBÍ ~ésc tranz. A lipsi de podoabe. /des- + a [îm]podobi