Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru despodobi
despodobí vtr [At: C. STAMATI, ap. CADE / Pzi: ~bésc / E: des- + (îm)podobi] 1-2 A(-și) înlătura podoabele. 3-4 (Fig) A (se) urâți.
DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate podoabele. – Pref. des- +[îm]podobi.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate podoabele. – Des1- + [îm]podobi.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a lua cuiva podoabele.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
despodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despodobésc, imperf. 3 sg. despodobeá; conj. prez. 3 să despodobeáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
despodobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despodobésc, imperf. 3 sg. despodobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despodobeáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
A (se) despodobi ≠ a (se) găti, a (se) împodobi
- sursa: Antonime 2002
- permalink
A se despodobi ≠ a se găti
- sursa: Antonime 2002
- permalink
A DESPODOBÍ ~ésc tranz. A lipsi de podoabe. /des- + a [îm]podobi
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Despodobi dex online | sinonim
Despodobi definitie
Intrare: despodobi
despodobi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
